Frustrel Ezitescu

 Aș vrea să mă întorc în liceu și să întreb: de ce, domnule diriginte electronii se învârt în jurul nucleului și de ce sunt aranjați în straturi? sunteți sigur? de ce trebuie sa am toate aceste cunostinte? ...desigur, dacă nu vreau să învăț, pot măcar sa nu deranjez colegii care vor să o faca. Ei poate vor să studieze, să facă o facultate, sa afle mai in detaliu, mai profund - de ce; iar pentru asta au nevoie de toate aceste cunostințe. Dar cand vor ajunge acolo,vor sti deja din liceu ca electronii se învart în jurul nucleului... vor incerca doar sa justifice de ce.
Ce anume putem învăța fără un bagaj axiomatic?
 Una dintre cele mai seducatoare tehnici de rezolvare a problemelor mi s-a parut inducția matematică... cu atat de puține date și presupuneri, puteai rezolva o problemă complet si general. Singurul gând agasant care umbrea plăcerea acestei rezolvări era faptul ca pleacă de la o axiomă: aceea că doua cazuri consecutive sunt la fel de bune ca oricare alte doua.
 Nu pot să mă hotărăsc care era mai vinovat pentru depunerile de osânză a cunoașterii pe burta formarii mele: automultumirea mea că învaț și chiar par să înțeleg ceva din toate astea sau automultumirea profesorului care împărtășește (plecăm de la premisa altruismului și vocației didactice, nu a mercantilismului și plafonării profesionale) elevului cunoștințele pe care le-a dobândit în ani de trudă, trudă care a avut doua scopuri; primul de a ști -a fi posesorul lor și al doilea de a preda ștafeta cunoașterii sau, ma rog, a cunoștințelor, generației urmatoare.
  Judecând acum, dupa ce am recitit textul de mai sus și întelegând că fiecare are vanitatea de a-și exprima ideile despre care are impresia că-i apartin (chiar și numai în virtutea faptului că și le-a însușit)... cred că profesorul.
Câți dintre voi sunt frustrati de lestul de cunoștințe pe care-l târâți de picioare și câți dintre voi pot și vor să se debaraseze și să acumuleze altele și altfel?